Articol aparut in Revista www.astrele.ro in aprilie 2007

SCURTĂ BIOGRAFIE:

Fiul unui medic din anturajul lui Cosimo de Medici, Marsilio Ficino s-a născut în Figline Valdarno la 19 octombrie 1433 şi a fost unul dintre cei mai influenţi filosofi umanişti a Renaşterii italiene cât şi astrolog, redescoperitorul neoplatonismului, fiind în contact cu toţi gânditorii şi scriitorii importanţi din acea perioadă. Cât despre mama lui, Alessandra, se ştie prea puţin. Ea a avut o viaţă lungă, murind doar cu un an înainte de moartea lui Marsilio. În ultima parte a vieţii lui, Ficino a a locuit împreună cu părinţii lui, având mare grijă de ei.

De asemenea se ştie puţin despre educaţia lui, cu excepţia profesorului Niccolo Tignosi la Universitatea din Florenţa. Nu este sigur de unde a devenit Ficino atras de scrierile lui Platon. Dar, având în cedere că şi Cosimo de Medici a avut un interes deoasebit pentru Platon, cel puţin în 1439 Ficino scria că avea discuţii fructuoase cu Cosimo despre acest subiect.

Giovanni Corsi, biograful lui Ficino din prima perioada a secolului al XVI-a descrie caracterul şi aparenţa sa: “El era mic de înălţime, slab şi puţin adus de spate. Era ezitant în vorbire şi bâlbâit atunci când pronunţa litera S. Pe de altă parte un era lipsit de gratie; picioarele, braţele şi mâinile erau bine proporţionate. Înfăţişarea sa îi dădea o aparenţă de persoană blajină şi graţioasă”. Sănătatea lui era cam şubredă, dar s-a îmbunătăţit cu timpul, mai ales după vârsta de 45 de ani. Era vesel când era în compania cuiva şi melancolic când era singur. Melancolia il făcea să lucreze neîntrerupt în unele nopţi. Avea un gusturi fine dar nu extravagante. Pentru Ficino disciplina era esenţială pentru o viaţă spirituală. Era vegetarian şi îi încuraja pe cei apropiaţi să nu mănânge mâncare gătită, şi se scula o dată cu răsăritul soarelui sau chiar cu o oră sau două mai devreme. A dus o viaţă de abstinenţă şi castitate, importanţa acestora în viaţă a descris-o într-o scrisoare lungă în Cartea VIII. Chiar dacă a crezut în disciplină, mintea sa a putut să trecă dincolo de dogmă. La fel de bine, din screrile sale se vede clar că avea şi simţul umorului.

GÂNDIREA ŞI SCRIERILE SALE:

Iata ce scria Ioan Petru Culianu în cartea sa “Cult, magie, erezii” – “Marsilio Ficino a fost părintele magiei renascentiste, autor în 1489 al cărţii De vita coelibus comparanda, copiată pe scară largă sau parafrazată de reprezentanţii magiei “spirituale”, ca Heinrich Cornelius Agrippa (1486 – 1535) şi Giordano Bruno (1548 – 1600). Magie despre care Ficino însuşi ne dă o relatare extensivă, era magia cu ajutorul demonilor; un fel de magie astrologică asemănătoare celei descrise în cărţi populare precum Clavicula Salomonis.
Magia lui Ficino este o magie astrologică, mai mult sau mai puţin complicată, constând din cunoaşterea şi exploatarea influenţelor astrale stocate în materia terestră, precum cea a mineralelor, plantelor şi animalelor. Urmând o dietă care este astrologic salutară şi înconjurându-se de obiecte şi persoane cărora le sunt inerente calităţile celor trei planete favorabile (Soarele, Jupiter şi Venus), magul ficinian putea obţine un spirit curat, elastic şi ferm, care să-i deschidă porţile contemplaţiei superioare.”

La un moment dat Ficino a început opera sa Theologia Platonica de immortalitate animae (The Platonic Theology or The Immortality of Souls). Aceasta a fost opera lui cea mai complexă care i-a ocupat 5 ani din viaţă. Pentru a dovedi imortalitatea sufletului el a arătat sursa unica a două elemente fundamentale in viaţa civilizaţiei vestice: religía iudeo-creştină şi filosofia greacă.

Ficino a devenit preot în 1473, şi în acelaşi an a început scrierea lucrării De religione Christiana et fidei pietate (The Christian Religion). Această lucrare pune accentul pe divinitate şi sufletul omului, cât şi pe relaţia dintre om şi divinitate.

Între 1484 şi 1492 a tradus şi comentat din lucrările filosofului Plotin (204-270 A.D.) şi urmaşii acestuia: Porfiriu şi Proclus. În 1489 a publicat lucrarea medicală şi de astrologie numită De vita libri tres (Three Books on Life) şi în 1492 şi-a terminat traducerile din Dionisius.

Un eveniment important îl constituie înfiinţarea „Academiei” din Florenţa sub impulsul lui Cosimo de Medici, condusă chiar de Marsilio Ficino unde se întâlnesc umanişti ca Pico della Mirandola, Pietro Bembo şi Angelo Poliziano. „Academia” florentină este dedicată în primul rând filozofiei platoniciene, opunându-se scrierilor lui Aristotel introduse în Europa de Averroes şi Avicenna şi acceptate de Biserica Catolică.
Activitatea „Academiei” a exercitat o mare influenţă asupra dezvoltării literaturii, picturii şi arhitecturii din epoca Renaşterii. Aşa, de exemplu, Pirro Ligorio pictează tabloul „Alegoria Ştiinţelor”.

Datorită interesului deosebit a lui pentru astrologie Ficino a avut conflicte cu Biserica. În 1489 a fost acuzat de magie de către Papa Innocent VIII şi a a avut nevoie de o protecţie puternică pentru a nu fi condamnat de erezie.

CĂRŢI PUBLICATE:
Theologia Platonica de immortalitate animae (Platonic Theology). Harvard University Press, cu traducere în limba engleză: vol. I, 2001. ISBN 0-674-00345-4 , vol. II, 2002. ISBN 0-674-00764-6, vol. III, 2003. ISBN 0-674-01065-5, vol. IV, 2004. ISBN 0-674-01482-0, vol. V, 2005. ISBN 0-674-01719-6, vol. VI cu index, 2006. ISBN 0-674-01986-5.

De vita libri tres (Three Books on Life, 1489) tradusă de Carol V. Kaske şi John R. Clarke, Tempe, Arizona: The Renaissance Society of America, 2002. ISBN 0-86698-041-5

De religione Christiana et fidei pietate (1475–6), dedicată lui Lorenzo de Medici.

In Epistolas Pauli commentaria, Marsilii Ficini Epistolae (Venice, 1491; Florence, 1497).

Meditations on the Soul: Selected letters of Marsilio Ficino, tradusă de Departamentul de Limbi străine a Şcolii de Studii Economice din Londra. Rochester, Vermont: Inner Traditions International, 1996. ISBN 0-89281-658-9.
Commentary on Plato\\\\\\\’s Symposium on Love, tradusă de Sears Jayne. Spring Publications, a 2- a ediţie, 2000. ISBN 0-88214-601-7
Collected works: Opera (Florence,1491, Venice, 1516, Basel, 1561).

BIBLIOGRAFIE:
Ioan Petru Culianu, Cult, magie, erezii, Editura Polirom, 2003
http://www.renaissanceastrology.com/ficino.html
http://www.skyscript.co.uk/ficino.html
http://www.ficino.it/
http://en.wikipedia.org/wiki/Marsilio_Ficino